Schimbarea tiparelor

   Salutare dragi prieteni,

Vă scriu cu bucurie despre conștinetizările mele legate de tipare, de comportamentul automat. De câțiva ani lucrez la modificarea anumitor reacții. De-a lungul timpului am devenit un bun observator în ceea ce mă privește. Astfel, am putut sesiza anumite reacții, în anumite situații, care îmi dau o stare de discomfort, atât mie, cât și celor din jurul meu.

   Unul dintre acestea este țipatul. În copilărie am învățat că, atunci când ești nervos sau neputincios, reacția potrivită este cea de violență sau de indiferență. După conștientizarea acestui comportament, a urmat înlocuirea violenței fizice și indiferenței cu țipatul. Atât am putut face la început. Acum mă simt pregătită să trec la următorul pas: acela de gestionare cu calm a neputinței, și îndreptarea spre soluții contructive în situațiile cu care mă confrunt.

   Îmi este destul de greu să fac asta, și la început am observat o încleștare în calmitatea pe care o învățam. Apoi am simțit tristețe, blocaj - am ales să încremenesc mai degrabă decât să am o reacție nedorită. Acum sunt în faza de semiîncremenire, cu acțiune. Și observ că încep să ies și de aici spre faza finală de calmitate.

   Aseară, pentru prima oară în viața mea, am observat că gestionarea cu calm a situațiilor grele din viața mea îmi aduce liniște și pace. Eu credeam că nu există altă reacție la astfel de situații; nu puteam să scot altceva, nu puteam să am alt comportament, doar acumulam furie, o înmagazinam și izbucneam apoi puternic.

   Acum aduc în situații stresante respirația, atenția la ceea ce simt, și răspund cu un calm neîncrâncenat. Îmi dau voie să greșesc. Nu mai trebuie să fiu perfectă. 

   Sunt bucuroasă pentru integrarea unui nou comportament in viața mea. Sunt foarte încântată de rezultatul neașteptat - nu aveam cum să știu că o să mă simt atât de bine, credeam că trebuie să sufăr.

   Vă doresc să trăiți cu calm și bucurie fiecare moment din viața voastră!

Libertatea de a alege

Bine v-am regăsit dragi prieteni,

În ultima perioadă sunt destul de atentă la mine, la gândurile mele, la acțiunile pe care le fac sau doresc să le fac. Astfel am observat o tendință pronunțată de a fugi din viața mea și de a trăi în viața altora. Cred că asta este o deprindere veche, de pe vremea când eram copil, și părinții, profesorii, autoritatea în general, obișnuiau să mă compare cu alți copii. Mă gândesc că așa a apărut această tendință de a rezolva problemele altora, de a dori să fac „curat” în viața celorlalți, doar ca să evit efortul de a mă uita în propria „casă”. Este interesant cum simțeam destul de des să fac ordine când mergeam la cineva acasă, însă îmi era atât de greu să fac asta la mine. Era ușor, firesc, să dau sfaturi despre cum să-și trăiască viața cei din jurul meu, însă nu făceam asta pentru mine. 

    Cam de 1 an am început să-mi fac ordine în casă. Cumva, la modul inconștient, am știut că asta mă ajută să-mi fac ordine în minte. Am trecut prin momente dificile, iar concentrarea pe eliberarea locuinței de lucrurile nefolositoare m-a ajutat. Odată cu eliberarea de lucrurile care-mi aduceau apăsare, s-a eliberat ceva și în mine. Am început să văd mai bine tendința de a invada viața celor apropiați. Și cel mai des apare asta la navigarea prin rețelele de socializare. Pentru mine reprezintă o fugă...de viața mea, de mine, de responsabilitate. Inconștient vreau să fiu copil, în locul pe care-l știu prea bine, să stau cât mai mult în zona de confort. 

    Și, de atunci, îmi surprind dorința de a vorbi despre ceilalți, când ceea ce am cu adevărat nevoie este să mă uit la mine. Astfel, am început să aleg ca timpul pe care-l am pe această planetă să-l petrec gândindu-mă la nevoile mele, la cum îmi pot face „curat” în propria ogradă, cum mă pot ajuta pe mine să fiu varianta mea cea mai bună. Și observ că deși îmi este „ușor” să vorbesc despre cum își trăiesc alții viața, asta îmi aduce nefericire, presiune, frică, furie, neconformitate, invidie...și atunci încep să aleg din ce în ce mai des să-mi organizez mie ziua, să observ cum mă simt, de ce vreau să fug, care este de fapt nevoia mea reală? Și această acțiune reprezintă libertatea!

    Deși credeam că libertatea constă în a dirija viețile altora, am aflat că ea înseamnă de fapt opusul. Ce înseamnă libertatea pentru voi?

Vă îmbrățișez cu drag!