Salutare dragi prieteni,
Vă scriu cu bucurie despre conștinetizările mele legate de tipare, de comportamentul automat. De câțiva ani lucrez la modificarea anumitor reacții. De-a lungul timpului am devenit un bun observator în ceea ce mă privește. Astfel, am putut sesiza anumite reacții, în anumite situații, care îmi dau o stare de discomfort, atât mie, cât și celor din jurul meu.
Unul dintre acestea este țipatul. În copilărie am învățat că, atunci când ești nervos sau neputincios, reacția potrivită este cea de violență sau de indiferență. După conștientizarea acestui comportament, a urmat înlocuirea violenței fizice și indiferenței cu țipatul. Atât am putut face la început. Acum mă simt pregătită să trec la următorul pas: acela de gestionare cu calm a neputinței, și îndreptarea spre soluții contructive în situațiile cu care mă confrunt.
Îmi este destul de greu să fac asta, și la început am observat o încleștare în calmitatea pe care o învățam. Apoi am simțit tristețe, blocaj - am ales să încremenesc mai degrabă decât să am o reacție nedorită. Acum sunt în faza de semiîncremenire, cu acțiune. Și observ că încep să ies și de aici spre faza finală de calmitate.
Aseară, pentru prima oară în viața mea, am observat că gestionarea cu calm a situațiilor grele din viața mea îmi aduce liniște și pace. Eu credeam că nu există altă reacție la astfel de situații; nu puteam să scot altceva, nu puteam să am alt comportament, doar acumulam furie, o înmagazinam și izbucneam apoi puternic.
Acum aduc în situații stresante respirația, atenția la ceea ce simt, și răspund cu un calm neîncrâncenat. Îmi dau voie să greșesc. Nu mai trebuie să fiu perfectă.
Sunt bucuroasă pentru integrarea unui nou comportament in viața mea. Sunt foarte încântată de rezultatul neașteptat - nu aveam cum să știu că o să mă simt atât de bine, credeam că trebuie să sufăr.
Vă doresc să trăiți cu calm și bucurie fiecare moment din viața voastră!
