Fiecare zi la timpul ei

Bine v-am regăsit oameni buni

În ultima perioadă a vieții mele am observat unicitatea fiecărei zile. Obișnuiam să trăiesc într-un cerc, să fac aceleași lucruri în fiecare zi, să mănânc aceeași mâncare, să mă întâlnesc cu acceași oameni, să merg în aceleași locuri, să am aceleași gânduri, emoțiile mele să fie dintr-o anumită zonă, desigur  cu mici variații.
   Cea mai mare schimbare a survenit în momentul nașterii fiului meu. Cred că unul din motivele pentru care ne-a ales pe noi a fost să mă trezească. Stăteam așa într-o stare latentă de adormire, într-un nor de ceață, din care nu puteam să văd prea departe. Și apropo de recunoștință, sunt foarte recunoscătoare Puterii mele Superioare pentru cadoul pe care l-am primit. Nu știam cât de tare se va schimba viața mea, și drept să spun încă nu știu :D pentru că sunt într-o continua schimbare. Și chiar dacă asta mă sperie, acum sunt extrem de fericită că nu mai sunt în ceață. La început am scos puțin capul, l-am bagat înapoi, apoi mi-am făcut mai mult curaj și am scos capul împreună cu gâtul și astfel am reușit să ies de acolo. În sfârșit am „deschis ochii”.
   În prezent îmi ghidez viața după principiul „Fiecare zi la timpul ei” pe cât pot de mult. Nu mai am pretenția de perfecțiune, încă mai alunec în vechile tipare de gândire, comportament, etc., însă sunt mulțumită de viața mea de acum, mă simt așezată, împăcată, fericită, recunoscătoare. În sfârșit am gustat din paharul păcii și îmi place să beau din el cât de des pot.
   Și printre cele mai importante realizări ale mele este că nu mai fug de mine, îmi place atât de mult să stau cu mine acum, să am această liniște sufletească, să mă bucur cu adevărat de fiecare clipă petrecută cu mine.  
   Pentru prima oară în viața mea simt că mă iubesc cu adevărat. Chiar aseara, lucram la ceva ce nu suporta amânare și vreau să vă spun că la un moment dat de abia așteptam acea clipă de liniște, acea clipă cu mine și atât. Desigur că mă străduiesc să fiu „în mine” în fiecare clipă, însă când mă așez doar eu cu mine, fără o altă activitate, clipele se transformă în magie, în împlinire, simt așa o mare bucurie și iubire care nu pot fi descrise în cuvinte.
   Așadar, provocarea pentru voi de astăzi este:

   Stați 3 minute cu voi, doar cu voi, în liniște, ascultați-vă corpul, gândurile, tot ce vine... Tot ce simțiți/auziți este în regulă. Atenția îndreptată spre inspir/expir (pentru că înainte eu „uitasem” să respir). Respirația să fie ancora voastră.

   De abia aștept să-mi povestiți ce ați simțit în acele clipe petrecute doar cu voi.
   Eu obișnuiam să nu mă ascult, să alung gânduri/senzații legate de mine. Drept să-ți spun nici nu știam că mi-ar prinde bine să fiu în contact cu mine (am uitat asta pe măsură ce am crescut). Și ascultarea este cheia spre succes - pentru mine. Schimbarea a venit din ascultare!
   Să avem o zi încântătoare, plină de iubire și pace!