Despre meditație

Salutare tuturor

În seara asta m-am gândit să scriu câte ceva despre meditație pentru că pe mine personal m-a ajutat și mă ajută foarte mult. Sincer, mi-a fost destul de greu să încep să îmi aloc câteva minute zilnic de stat cu mine. Mi-a luat aprope 1 an să stau cu mine 1 minut :D E ciudat, nu-i așa? Nu puteam să-mi aloc acel minut pentru mine. Până la urmă, ce este un minut? Cât mergi din camera la baie și înapoi :P
   Dar ăsta a fost pentru mine începutul. Și pentru că știu cât de greu este să-ți faci un astfel de obicei bun pentru tine m-am decis să vă împărtășesc și vouă despre drumul meu privind meditația.
   Stăteam lângă pat cu ochii cârpiți de somn, după ce tot amânam momentul, și vroiam să scap cât mai repede de această „corvoadă” (1 minut de stat numai cu mine). Aparent pare atât de simplu, însă pentru mine era monstruos de greu. Și singura chestie care m-a ajutat în acele momente a fost să mă gândesc că „trebuie” să stau numai 1 minut. Pentru mine acest minut a devenit „minutul magic” pentru că mi-a deschis căi nebănuite spre cunoaștere de sine, iubire de sine, încredere în sine și multe altele. Atâtea zile în care am „tras” de mine să am acel minut de liniște m-a propulsat spre o viață în armonie și pace. Cine s-ar fi gândit?! :) Eu cu siguranță nu vedeam atunci cum mă poate ajuta acel minut. Acum văd minunea!
   Și în timp am „simțit” să stau mai mult de 1 minut - poate 5 minute. Apoi și mai mult... Acum stau cât simt, cât pot, cât permite timpul, și chiar îmi fac timp pentru asta. Sunt așa entuziasmată când ajung să am aceste clipe numai cu mine în care pot face ce vreau eu :D
    Pot alege doar să fiu prezentă, să fiu atenta la respirație, la inspir, la expir, la gândurile care vin și trec, sau nu - unele mai vor să rămână o perioada:)) Sau sunt atentă la corp, ce simt în corp, unde simt, cum simt, ce senzații apar. Sau aleg să-mi pun unele întrebări, care pot suna de genul:

                                                              „Cine sunt eu?”
                                                             „De ce sunt aici?”
                                                   „Ce am de învățat din asta?”

   Fiecare este liber să-și formuleze singur întrebările, în funcție de nevoie. Pentru că atunci când mă ascult cu adevărat primesc și răspunsuri. Poate că unele dintre ele nu-mi convin, însă știu că pot alege dacă să-mi ascult intuiția/ghidarea sau nu. Știu și că dacă refuz să urmez „instrucțiunile” primite îmi pot prelungi și mai mult „agonia” :)
   Eu sunt recunoascătoare pentru ceea ce fac pentru mine. Viața mea este mult mai animată. Mă iubesc cu adevărat acum și sunt importantă pentru mine. Contează mai puțin cum vor ceilalți să fiu, și mai mult cum cred eu că am nevoie să fiu. Sunt fericită!
   Și vă doresc să vă luați și voi un minut pentru voi înșivă. Vă iubesc!