Frica

Bună seara oameni dragi

Pentru că sunt între dorința de adormire și frica de necunoscut m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre asta. Mă gândeam că poate sunt multe persoane cu frică de întuneric. Sincer nu am căutat să văd câte sunt, unde sunt, ce fac, ce au făcut, etc. Singurul lucru de care pot fi sigură este legat de frica mea de întuneric. O am din „totdeauna”, adică de când am început să fiu conștientă de ea. Zâmbesc cu gândul la cei care pot urmări filme de groază cu detașare, care „mor de râs” la scene horor, și cărora nu le pasă de astfel de episoade traumatizante pentru cei „slabi cu duhul” ca mine. Când eram mică îmi imaginam că trăiesc în tunele imaginare, construite în toiul nopții atunci când mă simțeam singură și neajutorată. Uneori cred că am făcut asta ca și adult pentru că știam că funcționează. Îmi atenuau acea frică care venea odată cu stingerea luminii. Nu știu dacă a fost ceva care m-a speriat când eram mică, și drept să vă spun nici nu mă interesează, nu doresc nici un fel de regresii. Tot ce contează pentru mine este prezentul și ce pot face acum pentru lucrurile cu care mă confrunt.
   O perioadă am folosit tot felul de haine inchise până în gât, cearceafuri trase peste cap, pături la nu știu câte grade afară de transpiram de nu mai știam de mine, doar de frica că ceva acolo în întuneric îmi vrea răul. O perioadă această frică a dispărut, însă ea a revenit și mai puternică în viața mea, după anumite evenimente puternic traumatizante. Acum sunt în faza în care încerc să mă conving că totul este numai în mintea mea și nu am de ce să mă tem, iar dacă îmi este frică de ceva îmi pot demonstra că nu este cazul, mergând spre locul cu pricina și arătându-mi ca unui copil mic că „sub pat” nu este nici un „monstru”.
   Obișnuiesc mai nou să etichetez gândurile de frică, căci asta sunt, doar niște fabricații ale minții mele, cu „GÂND” și le las să treacă. Dacă îmi vine un alt gând atunci reiau procedura. Dacă totuși nu funcționează îmi mai spun și că „Dumnezeu știe - este în tot și în toate”, „Facă-se voia Ta!”. Apoi reiau etichetarea gândurilor cu cuvântul „GÂND”.
   Și dacă îmi este cu adevărat frică nu mai stau acolo în pat și tremur, nu mă mai „sufoc” sub pături și alte chestii, ci îmi înfrunt frica pentru că știu că este doar o plăsmuire a minții mele, care poate „se plictisește” și face o „glumă proastă”. Deși poate că pare pueril ceea ce am enunțat în acest „articol” sunt convinsă că mai sunt și alții ca mine, și poate că aceste rânduri o să-i ajute în vreun fel sau altul. Poate că pentru alții o să fie o mare distracție. Și acest caz este unul favorabil. Asta înseamnă că într-un fel sau altul te-am atins, am contribuit la o conectare interumana importantă.
   Această frică de necunoscut duce și spre amânarea orei de culcare - și am observat acest aspect la mai multe persoane. Și totul este în regulă. De fapt, nu există vreo regulă. Eu personal sunt adepta principiului „fă ce funcționează pentru tine cel mai bine”. Și dacă aveți vreo altă idee de a mă ajuta să eliberez această senzație de frică vă rog să mă iluminați cu metodele voastre. Sunt sigură că împreună suntem mai puternici decât separat.
   Acestea fiind spune: Vă doresc o noapte cât mai bună, cu cât mai puține frici, dacă asta este ceea ce vă doriți!