Realitatea

Vă salut dragi prieteni

Zilele astea mă întrebam care este realitatea? Sau ce este realitatea? Ultima perioadă a vieții mele a fost dedicată ezoterismului. Mă uitam acum ce înseamnă de fapt ezoterismul :)) Se pare că definiția lui din DEX este legată de transmiterea unei doctrine, unui ritual, etc., numai unui număr restrâns de inițiați. Ce definiție interesantă! Deci asta făceam eu, mă plimbam printre cercurile de inițiați în care mi se transmiteau doctrine...
   Am învățat foarte multe în ultimele 6 luni de viață despre spiritualitate, energie, chakre, dimensiuni, fuziuni ale sufletului cu trupul, dumnezeu, divin, despre cum să „plutești”, yoga, și altele. Îmi amintesc acum că făcusem o lista la un moment dat într-unul dintre articole.
   Însă, cumva trecând printr-o criză spirituală, mi-am pus aceste 2 întrebări. Nu știu încă răspunsul, și sincer nu știu dacă îl voi afla vreodată. Ce cred că o să știu totuși la un moment dat este realitatea mea. Până la urma este vorba despre cum o percep eu, nu? Și este vorba despre cum mă raportez eu la evenimentele din viața mea. Voi ce părere aveți despre realitatea voastră? Cum este ea?

                                                  Sunteți mulțumiți de realitatea voastră?

   În ceea ce mă privește, eu sunt mulțumită de realitatea mea, chiar așa cum este ea acum. Mi-ar plăcea să nu existe suferința, durerea, frica, însă ele există. Și în fiecare zi am ocazia să învăț despre ele, să le accept, să le integrez. Și fac atât cât pot, atât cât ține de mine, atât cât pot face astăzi. Și știu că astăzi sunt cea mai bună variantă a mea, și ieri am fost cea mai bună variantă a mea și chiar și mâine o să fiu cea mai bună variantă a mea :) Asta mă liniștește oarecum și mă ajută în drumul meu.
   Revenind acum la tot ce am învățat/aflat, nu pot să nu mă intreb dacă toată experiența asta nu este decât o plăsmuire a minții mele (în cazul meu), a minții celorlalți (în cazul lor - „profesorilor”). Mă gândesc că nu poate fi chiar tot o mare șarlatanie, trebuie să existe și un sâmbure de adevăr în asta. Însă, în momentul de față, eu nu pot face distincția între adevăr și falsitate. Așa că, doar îmi propun să aștept. De asemenea, pot spune că nu-mi place să aștept. Dar, cel puțin în acest caz, nu am de ales, și în plus, așteptarea este uneori bună :P
   Tu ce părere ai? Este benefic să așteptăm sau nu? Ce să așteptăm? :)) Multe întrebări existențiale, pe care m-am decis astăzi să ți le împărtășesc, ele fiind o parte din mine. Asta apropo de vulnerabilitatea de care vorbeam :)
   O după-amiază miraculoasă să avem, zic! :D