Noi înșine

Bine v-am regăsit oameni dragi

Citeam ieri o carte („Când mâncarea ține loc de dragoste”, Geneen Roth) și am rămas cu o frază în minte: „Sarcina noastră nu este de-a avea grijă de altcineva, ci de noi înșine”. Și automat asta mă duce cu gândul la mesajul pe care-l primim de fiecare dată atunci când ne urcăm într-un avion, și anume, în cazul unui eveniment în care cad măștile de oxigen, mai întâi să-ți pui ție masca și apoi îi pui masca celui de lângă tine, chiar dacă acesta este copilul tău - aș adauga eu așa :)
   Și cu acest gând în minte mă întrebam când/cum am făcut eu asta? Cu siguranță că am avut perioade în care am avut mai multă grijă de altcineva decât de mine, chiar din copilărie, am avut și perioade de egoism, în care mă gândeam numai la mine, dar și perioade de echilibru în care m-am îngrijit de nevoile mele fiind atentă și la nevoile celor din jurul meu.
   Și dintre toate aceste variante consider că este important mai degrabă să spun câteva cuvinte despre cum am ajuns la acel echilibru, mai degrabă decât despre celelalte care pot fi cu adevărat mult mai comune.
   Din vasta mea experiență de viață :D, am ajuns la concluzia că cel mai important este somnul. Știu cât de greu este să nu poți alege când să dormi, și atunci, sunt mult mai recunoscătoare pentru perioadele în care pot alege să merg la somn când am cea mai mare nevoie ( undeva între orele 22:00-23:00 ). Știu că am grijă de mine atunci când respect orele de somn (când ele depind de mine :) ).
   O altă oportunitate de a mă îngriji de propria persoană este să accept ajutorul. Înainte nu știam să primesc. Probabil că nu știam nici să dăruiesc - calitate. Sau dacă o făceam avem sentimente complexe în legătură cu asta. Acum dacă mi se oferă ceva de care consider că am nevoie primesc destul de deschis. Spun destul de deschis pentru că nu sunt perfectă. Chiar dacă înainte poate simțeam vinovăție când primeam ceva, indiferent de ceea ce primeam - compliment, bani, atenție, sprijin în ceva, acum am ajuns la o anumită lejeritate în a primi. Și poate părea trivial, însă vă asigur că nu este.
   Vă propun să vă puneți și voi această întrebare:

                                                                Știu eu să primesc? 

                                                       Cum mă simt când primesc? 

   (Așa cum ne spunea un prieten drag: Dacă cineva ți-ar oferi 1 leu la supermarket deoarece casiera îți cere și tu nu ai, cum ai reacționa?)

    De asemenea, timpul de calitate pentru mine este și o modalitate de a mă ajuta pe mine. Spun de calitate pentru că acest timp nu înseamnă timp pe rețelele de socializare, la televizor, unde tendința este tocmai de a fugi de mine. Mă gândesc mai degrabă la a mă plimba cu mine în parc, la a citi o carte care mă ajută, la un masaj, poate la salon (pentru mine asta ar însemna timp pentru mine pentru că nu prea frecventez saloanele :) ).
                                     Numiți voi ce înseamnă timp de calitate pentru voi!
  
   Ca să închei apoteotic - bea apă! Asta îmi spun atunci când îmi trece gândul că mi-e sete și eu tot amân momentul. Așa că, în acest moment, mă duc să beau niște apă :P

   Vă îmbrățișez cu drag până data viitoare când ne auzim!