Poveste

Mă bucur să vă regăsesc cu bine oameni dragi

Sunt atât de entuziasmată! Parcă am făcut cea mai mare descoperire despre mine. Parcă și inima îmi bate mai repede extraziată. Dacă vă întrebați ce a luat foc :)) - cred că mintea :P
   Astăzi am petrecut clipe minunate alături de fiul meu Victor. Pentru noi el reprezintă într-adevăr o victorie. Atât de multe învățăm de la el în fiecare zi, dacă suntem suficient de deschiși să facem asta! Și pentru că a fost o zi plină în gospodărie, în timpul unui exercițiu de concetrare pe ceva ce-mi capta destul de multă atenție a „apărut” o voce. Mă gândeam „ce i-o fi venit tocmai acum să apară”? Îmi trecuseră prin minte niște evenimente puțin traumatizante din trecut, însă nu le acordasem așa o atenție deosebită. Se pare totuși că mintea nu mi le adusese degeaba la suprafață. „Ea dorea să-mi transmită ceva”. Și apoi încet încet au început...„injuriile”, criticile, de asta am denumit-o vocea critică sau vocea autoritații (vocea autoritară), pentru că ea îmi „aducea” critici, evident neconstructive, într-o formă autoritară. Chiar mă gândeam dacă nu cumva este și masculină :)) - că doar suntem învățați că în general autoritatea este masculină :)
   În fine, nici nu conteaza, până la urmă „era doar o voce acolo care zicea și ea ceva”, parcă vroia să fie băgată în seamă, căci fusese ignorată cam mult timp .
   V-am ținut destul așa în punctul culminant. Să vă „dezvălui” și soluția la povestea narată. Soluția este ... tam tam param pam pam ...  (așa e când te joci mult cu copii, începi să ți-l descoperi pe cel interior :P) ODIHNA.
   Când am văzut eu că așa nu se mai poate, m-am gândit că ar fi timpul să fac ce face și copilul meu la prânz - chiar dacă nu mai era chiar prânzul - și anume să mă odihnesc un pic. Așa că m-am așezat în pat și nu mi-am propus să dorm (că și asta e altă poveste - „cum să dormi când ai atâtea de făcut”), ci doar să mă odihnesc un pic.
   Ca să vezi, după o perioadă de liniște, chiar „a venit” LINIȘTEA. Ce de ghilimele într-un text atât de scurt, dar plin de învățăminte, zic eu :)
   Deci, iată cum am aflat despre mine ceva extrem de important. Ca să-mi liniștesc mintea critică autoritară am nevoie de odihnă și totul se rezolvă de la sine. Iată și partea pozitivă a minții critice (pentru că terapeutul meu îmi spunea mereu că orice vine are și o parte pozitivă pe care dacă o aflăm o să ne fie de mare ajutor).
   Acestea fiind spune, înapoi la treabă :) Mai cu spor acum după odihnă.
   Pupici dulci ca pentru fiul meu vă transmit!