Bine v-am regăsit dragi prieteni
Mult timp am căutat în exterior motivația pentru a începe să fac sport zilnic. De-a lungul anilor am reușit să pun multă presiune pe mine, transformând astfel ceva ce-mi place, familiar, în frică și groază. Poate că am asociat greșit mișcarea cu scăzutul în greutate, cu dietele, cu apăsarea dată de dorința de a performa. Motivația care funcționa pentru mine erau ceilalți - desigur asta era valabil pe perioade scurte, deoarece era un puls extrinsec. Și cumva, reușeam să mă autosolicit, din dorința de a le face pe toate odată.
Chiar și în aceste condiții, perioadele cu sport erau dintre cele bune pentru mine. Lunile în care m-am simțit cel mai bine cu mine au fost acelea în care făceam exerciții aproape în fiecare zi. În 2013 am avut o astfel de experiență, după care au urmat cele 2 sarcini, în care nu am putut face nimic, deși am încercat.
Acum simt că a venit vremea maturității, am schimbat modul de gândire în privința antrenamentelor. Acum motivația este intrinsecă, uneori poate și din frică, alteori din entuziasm, bucurie, iubire. Am început în martie 2020 fără presiune. Mi-am propus „just to show up”, să fiu acolo pentru mine în fiecare zi. Fără pretenții, fără durere, cu blândețe și înțelegere. Am vrut să am grijă de mine, să fac lucrul ăsta pentru mine și atât.
La o săptămână după ce am început să fac mișcare, 2 prietene mi-au propus să facem un grup de suport pentru o alimentație echilibrată. Una dintre ele începuse să meargă la nutriționist, și ne-am propus să fim acolo, să ne ajutăm. A durat cam 3 luni. Modul schimbat de a mânca mi-a 'adus' câteva kilograme în minus și o determinare suplimentară de a-mi exersa corpul.
În această perioadă am avut gânduri de renunțare, și uneori mi-am îngăduit până la 3 zile de pauză de la exerciții, în care am ales doar să mă plimb pe afară. Cel mai bine funcționează să nu mă gândesc prea mult la ce urmează să fac. Așa că de multe ori, mă ridic din pat, mă spăl pe ochi/dinți, și trec la treabă, pentru ca apoi să-mi mulțumesc pentru starea de bine. Cred că pentru mine cel mai greu este să încep, apoi îmi amintesc că-mi place să fac sport și lucrurile decurg mai lin.
Acum îmi adaptez intensitatea antrenamentului în funcție de energia din ziua respectivă. Uneori sunt atât de obosită încât știu că am nevoie de exerciții ușoare, mai mult de încălzire/întindere, sau pilates/yoga. Sunt zile în care mă simt cu adevărat capabilă să trag mai tare, și atunci aleg HIIT, greutăți mai mari, exerciții mai dificile. Având grijă de nevoile corpului meu îmi pot rescrie vechile tipare, îi arăt că mișcarea nu înseamnă forțare, abuz, ci mai degrabă iubire, atenție, grijă.
Pe scurt, ceea ce funcționează pentru mine ca să am o rutină de mișcare, aproape zilnică, este:
- răspunde-ți la întrebarea: de ce vrei să faci mișcare? (eu am ales să fac sport pentru sănătatea mea mentală și fizică)
- acționează
- nu sta pe gânduri, pornește browser-ul/youtube-ul/etc..., fă prima mișcare
- alege ceva care să funcționeze pentru tine, ceva ce simți că rezonează cu situația actuală (intensitate redusă a exercițiilor pentru începători, de exemplu - altfel poate fi demotivant)
- ai nevoie doar de corpul tău pentru a-l exersa; după o anumită perioadă poți adauga elemente noi dacă-ți dorești (sticle de plastic - ce ai prin casă/gantere, saltea, bancă de abdomene)
- resurse gratuite/cu plată: preferatele mele sunt - fitnessblender.com și yoga with adriene (îmi place mai mult să fac sport acasă - elimin drumul până la sală, plata abonamentului, fac exercițiile când stă soțul cu copii sau atunci când ei dorm)
- dacă sunt singură cu copii, fac anumite exerciții cu ei: le pun și lor exerciții pentru copii pe un alt dispozitiv, sau îi folosesc pe post de ganteră/greutate, astfel le ofer un exemplu pozitiv de corp sănătos și minte sănătoasă, uneori exersăm toți 4 în aceeași cameră (mai rar :) )
Tu ce alte metode de a face mișcare folosești? Care este motivația ta? Cum te mobilizezi?
Eu m-am bucurat de endorfinele eliberate în timpul mișcării de astăzi, tu?
Îmbrățișări cu bucurie și speranță!
No comments:
Post a Comment